Ruinele de Scott Smith

  Sincer, nici nu ştiu cum să încep recenzia acestei cărţi. A fost EXTRAORDINARĂ! Mi s-a părut aşa de bine scrisă, atât de perfect conturată încât aş zice că n-a avut niciun defect. N-a fost tipul de poveste în care dai de necaz şi aştepţi căci super eroul va veni dintr-un moment în altul să te salveze, n-a fost nici povestea în care nu ajunge super eroul, dar te răneşti în aşa fel încât oricât de mare ar fi durerea tot ai supravieţui. Nu, acesta a fost un thriller. A fost povestea în care moartea te întâlneşte înaintea super eroului. Nu a fost înfricoşător cum te-ai aştepta de la un thrilller, dar a fost perfect. A fost povestea perfectă după atâta fantasy şi sf şi alte genuri.

Acum doar filmul îmi rămâne de văzut şi din câte-am înţeles filmul e la fel de bun.

Patru prieteni – Jeff, Eric, Amy, Stacy-, trecuţi de 20 de ani, aleg să-şi petreacă vacanţa în Cancun. Acolo întâlnesc multe persoane, îl întâlnesc şi pe Mathias – un neamţ. Întâlnesc şi 3 greci care-şi spun Pablo, Juan şi Don Quijote, care le devin prieteni, în ciuda faptului că nici unul dintre ei nu vorbeşte engleza. Într-una din zile, Mathias le povesteşte despre fratele său, despre cum s-a certat cu el şi acesta a plecat să-şi caute iubita – membră a unui grup de arheologi ce făceau cercetări la câţiva km de Cancun şi că i-a fost lăsată o hartă cum să meargă acolo. Astfel s-a ajuns ca Mathias, Jeff, Stacy, Amy, Eric şi unul dintre greci (Pablo) să plece în căutarea fratelui pierdut (ceilalţi greci erau plecaţi şi le-a fost lăsată o hartă).

Au luat autobuzul până în Coba, de acolo o camionetă-taxi şi în ciuda avertismentelor şoferului au continuat căutarea prin junglă. Au ajuns la un sat mayaş şi conform hărţii trecuseră de cărarea ce ducea spre ruine. S-au întors să caute cărarea şi şi-au dat seama că erau urmăriţi de doi copii pe care-i văzuseră în sat. Când au găsit cărarea unul dintre copii s-a întors în sat, iar celălalt a continuat să îi urmărească. Ajunşi la marginea dealului unde ar fi trebuit să fie arheologii, un mayaş înarmat cu un pistol şi-a făcut apariţia, apoi altul şi-apoi altul (cei din urmă aveau arcuri) care încercau să-i facă să se reîntoarcă pe unde-au venit. În momentul în care Amy vrea să pozeze mayaşul care-i ameninţa prietenii, o tulpină lungă şi verde i s-a încolăcit pe lângă picior, iar mayaşii devin mai agresivi şi îi trimit pe deal.

De-acum totul începe s-o ia razna. Mai întâi descoperă cadavrul fratelui lui Mathias acoperit de aceiaşi tulpină verde. De lujeri. Mayaşii erau din ce în ce mai mulţi, înarmaţi şi înconjuraseră dealul ca să nu-i lase să plece. Urcară dealul şi găsiră două corturi şi o fântână fără apă. Pablo este cel care vrea să coboare în fântână, iar când coarda se rupe acesta cade şi îşi rupe coloana. În câteva minute totul se schimbă. Îşi dau seama că mayaşii nu îi vor lăsa să plece în viaţă şi totul devine o luptă împotriva morţii. Fiecare secundă care trece le ia speranţa că ceilalţi doi greci i-ar putea găsi. Doar că, căldura arzătoare şi lipsa proviziilor nu sunt singura lor problemă. Lujerii sunt din ce în ce mai mulţi şi e ceva ciudat cu ei. Gândesc. Imită. Ucid!

Cred că este prima dată când recomand din toată inima o carte. Dacă doriţi RUINELE pute-ţi cumpăra de aici.

Straniu, terifiant, fascinant – primul roman al lui Scott Smith după bestsellerul Un plan Simplu, Ruinele urmăreşte povestea unor americani proaspăt ieşiţi de pe băncile facultăţii, care vor să petreacă o vacanţă plăcută şi relaxantă pe plajele Mexicului, la Cancun. Convinşi de noul lor prieten german să pornească în căutarea fratelui acestuia, grupul se îndreaptă spre nişte ruine maya izolate, locul unui renumit sit arheologic. Curând, pierduţi în junglă şi înspăimântaţi de semnele rău prevestitoare care îi avertizează că se îndreaptă spre pericole necunoscute, cei patru ajung să regrete amarnic decizia de moment, căci ororile care îi aşteaptă sunt de-abia la început. Smith construieşte suspansul prin acumularea lentă a detaliilor semnificative, până la punctul culminant, când ameninţarea mortală începe să-şi ia tributul, iar supravieţuirea este doar o cursă fără şanse de reuşită împotriva unei prezenţe stranii, înşelătoare, înfiorătoare…

Titlul original: The ruins

Traducere de: Laura Berteanu

Număr de pagini: 410

Editura: RAO

Anunțuri

3 răspunsuri to “Ruinele de Scott Smith”

  1. Am citit-o acum cativa ani si stiu ca mi-a placut 🙂

  2. Eu am vazut doar filmul si mi s-a parut foarte bun. Cred ca o sa fac rost si de carte daca spui ca e atat de tare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: