Cronicile Lumii Pământene 1 – Nihal de pe Pământul Vântului de Licia Troisi

Îmi amintesc că demult am auzit despre serie că ar fi una de excepţie, dar că primul volum nu este chiar atât de tare. Nihal de pe Pământul Vântului este o carte diferită faţă de ce am tot citit, Nihal fiind un personaj destul de ciudat construit şi unul destul de încăpăţânat, după cum veţi observa dacă o să citiţi cartea. Face doar ce îi place, şi continuă să meargă după propriile decizii, indiferent cât de mult este criticată. Oarecum aseamăn cartea cu LOTR, din pricina personajului negativ, Tiranul, care cucereşte rând pe rând Pământurile Lumii Pământene şi a creaţiilor acestuia, dintre care în acest moment îmi amintesc doar fammini.

Lumea Pământeană este formată din 8 Pământuri: Pământul Zilelor, Pământul Nopţii, Pământul Focului, Pământul Stâncilor, Pământul Vântului, Pământul Apei, Pământul Mării şi Pământul Soarelui. Primele 4 au fost cucerite de către Tiran. Restul sunt Pământuri Libere…pentru moment.

Nihal este o tânără de pe Pământul Vântului, pasionată de luptă. Se joacă mereu cu băieţii de-a războiul, iar datorită abilităţilor a devenit liderul lor. Într-o zi, un tânăr o provoacă la o luptă şi este cât pe ce să câştige, când printr-un vicleşug magic făcut de Sennar (tânărul), Nihal este învinsă şi pierde prima ei armă cu adevărat importantă, un pumnal făurit de Livon. O descoperă pe sora lui Livon, Soana, vrăjitoare, care trăieşte în pădurea de la marginea Pământului Vântului cu cel al Stâncilor, şi decide că doreşte să devină şi ea vrăjitoare. Află de la Soana că Sennar este elevul ei şi că nu vrea să existe vreo urmă de duşmănie între ei.

Cu trecerea timpului, Nihal descoperă că nu are înclinaţii spre magie, deşi doreşte să înveţe câteva descântece esenţiale, revenind la dorinţa de a lupta. Livon îi face o surpriză, făurindu-i o sabie extraordinară, din cristal negru, cel mai dur material cunoscut (cea de pe coperta cărţii).

Plecaţi pe Pământul Apei pentru ceremonia de învestire a lui Sennar , devenit vrăjitor, Nihal îl cunoaşte pe Fen, un Călăreţ al Dragonului de care devine interesată. Îl adoră pe Fen şi aşteaptă cu nerăbdare ziua când îi va călca pe urme şi va avea propriul dragon.

Tiranul atacă Pământul Vântului, iar Livon este ucis de către fammini. Din acel moment, în viaţa ei apar noi descoperiri. Livon nu era tatăl ei adevărat, iar ea a fost găsită pe Pământul Mării, fiind ultimul jumătate-elf care mai trăieşte. Visele şi viziunile despre neamul ei măcelărit, par acum mai clare. Nihal pleacă pe Pământul Soarelui, unde intră cu greu  în Academia Cavalerilor, devenind prima fată din istoria Academiei. Fiind încă de dinainte să intre în Academie unul dintre cei mai buni luptători, lui Nihal nu îi ia mult până este acceptată în război. Însă în război nu trebuie să lupţi fără nici un scop, cu ură şi dorinţă de răzbunare. Trebuie să lupţi pentru viaţa ta, şi a celorlalţi. Dar Nihal nu vrea să înţeleagă, iar moartea unui alt prieten apropiat, îi întunecă gândirea. Însă orice sfârşit trebuie să aibă un nou început…

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Nihal este cu adevărat ciudată. În Lumea Pământeană, nimeni nu este ca ea: ochi mari violet, urechi ascuţite, plete albastre. A fost crescută de un făurar de arme şi trăieşte într-unul dintre oraşele-turn din Pământul Vântului, jucându-se de-a războiul cu prieteni de vârsta ei, care şi-au ales-o drept şef datorită forţei şi agilităţii ei. Dar totul se schimbă pe neaşteptate când Pământul Vântului este atacat de Tiran, despotul care a cucerit deja cinci din cele opt Pământuri care alcătuiesc Lumea Pământeană. Sunt în  van rezistenţa armatei popoarelor libere şi priceperea vrăjitorilor care încearcă să apere oraşul cu forţa descântecelor. Lui Nihal nu îi mai rămâne altceva de făcut decât să devină un războinic adevărat şi să-i apere pe nevinovaţi chiar cu riscul de a cădea în mâinile Tiranului.

Titlul original: Cronache del Mondo Emerso 1 – Nihal della Terra del Vento

Traducere de: Marina Loghin

Număr de pagini: 316

Editura: RAO