Arhivă pentru Iunie, 2013

Spitalul celor pierduţi în iubire de Rucsandra Tudoran

Posted in Despre cărţi on 12 Iunie 2013 by vps

1081483_297196890421556_761977329_n  Dimineaţă am primit această carte şi pentru că a fost micuţă, am deschis-o, am răsfoit-o, şi am citit-o.

Ce impresie mi-a lăsat?

Hmm.. E greu de spus. Poate că din pricina numărului mic de pagini nu am reuşit să mă acomodez prea bine cu personajul principal (woaau, e prima dată când personajul nu are un nume) şi să prind ceea ce tindea să facă. Mi s-a părut că a fost vorba despre un monolog al unei persoane cuprinsă de o criză… de iubire. Niciodată nu am mai citit o carte aşa plină de termeni anatomici, chimici şi matematici la un loc. Autoarea a părut a fi foarte documentată în ceea ce scrie (mai ales pe partea cu anatomia), de altfel, ce te poţi  aştepta de la o viitoare studentă la medicină?!

Faţă de ceea ce ştim că există în realitate, în această carte spitalele (mai degrabă, spitalul) tratează bolile, inclusiv cele de inimă, doar că aici boala este iubirea, sentimentele fetei cu care s-a jucat el, acel el masculin, care posedă o atracţie ce a băgat-o pe ea în spital.

La un moment dat, parcă citeam Jurnalele vampirilor, şi o ascultam pe Elena cum declara că îl iubeşte pe Damon, dar trebuie să-l ţină la distanţă de dragul lui Ştefan. Fata nu se putea hotărî în a-l urî sau a-l iubi pe el, persoana pentru care a ajuns în spital.

Într-un final, după peste 4 luni de internare se pare că ea şi-a revenit, şi e dornică să o ia de la capăt. Ce s-a întâmplat în continuare vă las pe voi să aflaţi!

Pentru carte cred că puteţi contacta pe facebook.

Iubirea… sentiment pur şi inocent. Aceasta ajunge la un stadiu de… durere. Ce faci atunci? Ce faci când el este prezent tot timpul, ce faci când este contopit cu tot ceea ce îţi aparţine, trup şi suflet. Respiri un aer trist care îţi face plămânii să tremure şi eşti capabil să faci orice pentru a ieşi din acea stare. Dar ce faci când nimic nu te poate vindeca?

Număr de pagini: 86

Editura: CR3ATIV

Coraline de Neil Gaiman

Posted in Despre cărţi on 12 Iunie 2013 by vps

coraline nou  Deşi am mai citit doar Cartea cimitirului de acest autor, cred că Neil Gaiman este unul dintre cei mai buni scriitori de cărţi pentru copii. Fiecare carte a lui are ceva original ce nu găseşti prin altele, şi cred că şi ăsta e un motiv pentru care a câştigat atâtea premii. În cartea de faţă a avut nevoie doar de o casă pentru a crea aceeaşi casă în aproape acelaşi mod, dar atât de diferit. Ciudat?!?

Nou mutată în noua casă, Coraline se plictiseşte enorm. Părinţii nu vor să se joace cu ea pentru că sunt mereu ocupaţi, i-ar mersul pe la domnişoarele Spink şi Forcible (care locuiesc într-o altă parte a casei şi nu sunt deloc domnişoare – două bătrâne) devine şi el plictisitor. Inspectând casa descoperă o uşă ciudată, care dă…nicăieri; în spatele uşii era un perete de cărămidă. Cine ar construi o astfel de uşă?

Într-una din zile, domnişoarele îi citesc în frunze de ceai şi o avertizează că o paşte un pericol. Ce pericol poate fi într-o casă atât de plictisitoare?!? Ştiind că face o greşeală dacă ia cheia de la uşa ciudată, Coraline descoperă cu mirare că peretele din spatele uşii a dispărut, înlocuit de un coridor întunecos. Fără ezitare pătrunse înăuntru. În capătul coridorului o femeie foarte cunoscută o aştepta, mama ei, însă puţin mai înaltă, piele mai albă şi ochii… nişte nasturi mari şi negri. După ce s-a prezentat a aflat că ea este cealaltă mamă a ei, l-a cunoscut pe celălalt tată al ei, pe celelalte domnişoare Spink şi Forcible, chiar şi pe celălalt bătrân nebun de la etaj. Ieşind afară din cealaltă casă întâlneşte pisica neagră pe care a văzut-o şi în adevărata casă, doar că este aceeaşi, neschimbată şi care poate vorbi.

După o zi petrecută în cealaltă casă, Coraline se întoarce acasă, dar nu-şi găseşte părinţii. Convinsă că îi găseşte în casa celeilalte mame, se reîntoarce. Însă de această dată, cealaltă mamă nu se mai poartă aşa de frumos şi nu mai este atât de dornică să o lase să plece. O pedepseşte şi o închide în spatele oglinzii unde întâlneşte sufletele pierdute alor trei copii. După ce îi dă drumul, Coraline o provoacă pe cealaltă mamă la un joc de explorare. Dacă va reuşi să-şi găsească părinţii şi cele 3 suflete va câştiga, altfel îi va aparţine ei pentru totdeauna. Doar că cealaltă mamă nu e pregătită să piardă şi nu se ţine tot timpul de promisiuni.

Cartea poate fi cumpărată de aici sau aici.

 Dorind să exploreze noua casă în care tocmai se mutase împreună cu părinţii săi, Coraline se aventurează, printr-o uşă misterioasă, într-o lume care pare similară, dar totuşi este atât de diferită de lumea pe care o ştia.

Aici găseşte o altă mamă şi un alt tată, iar aceştia vor ca micuţa Coraline să rămână cu ei şi să fie fetiţa lor. Ei vor să o schimbe şi să n-o mai lase să plece vreodată.

Coraline va trebui să lupte cu toată inteligenţa şi curajul dacă va dori să se salveze şi să se întoarcă la viaţa ei obişnuită.

Titlul original: Coraline

Traducere de: Liviu Radu

Număr de pagini: 147

Editura: TRITONIC