Help [again] :))

Deci, ce vreau acum – – – carti… Vreau sa cumpar si sa citesc carti scrise de autori romani tineri. Cat de tineri:-?…Sa zicem pana in 20 de ani! [daca depasesc varsta asta nu’i nimic, dar as vrea cat mai tineri].

Toti care stiti, si doriti sa imi ziceti si mie, lasa-ti un comentariu la postarea asta.

Update😀 : Cunosc deja cartile: Lily of the valley:  Lena Turner si misterul fratelui pierdut de Maria Alexandra Ion

Zidul de foc de Blanca Borbely (comandată)

Atractie de Elena Costea (recenzia aici).

Araminta Nălucilă 3 – Răpirea broaştelor de Angie Sage

  O serie care devine din ce în ce mai bună şi mai interesantă a ajuns la ultimul volum la noi (motivul îl ştiţi deja…). Angie Sage devine din nou creativă şi arată cât de specialistă este la scrierea de cărţi pentru copii. Ca şi în volumele anterioare, cartea are 13 capitole, iar în primul capitol este prezentată problema în jurul căreia se desfăşoara acţiunea. După vinderea casei şi ziua lui Sir Horace, în acest volum problema esenţială este dispariţia broaştelor tatălui Wandei.

Când orice problemă se iveşte în Casa Nălucilă prima vinovată este întotdeauna Araminta. Aşa se întâmplă şi acum când Araminta este acuzată de dispariţia broaştelor lui Barry Mag. Căutând (fără prea mare chef) broaştele, Wanda şi Araminta ajung la următoarea concluzie: Cineva a furat broaştele? Dar cine? Pentru că o răpire este un caz de detectiv ia naştare Agenţia de detectivi Nălucilă. Primul suspect: doamna Watkins, infirmiera unchiului Drak (lovit în volumul anterior şi care refuza să mai umble).

Alegându-se cu pedeapsă după ce a fost prinsă umblând în geanta doamnei Watkins, Araminta nu mai este lăsată să facă ce vrea. Alături de Brenda (mama Wandei), mătuşa Tabby şi Wanda pleacă la plajă, însă nici aici nu are linişte. Un rechin bântuie prin apele mării speriind oamenii. Şi unde pleacă oamenii?! La Minunatul Aqualand al bătrânului Morris, care în loc de ciupercărie şi-a deschis un spectacol cu peşti, ţestoase şi…cinci broaşte acrobate. Vor reuşi Araminta şi Wanda să recupereze broaştele? Şi ce caută un rechin în apele liniştite ale mării?

Cartea poate fi cumpărată de aici sau aici.

CINE A FURAT BROAŞTELE?

Când ceva se rătăceşte în Casa Nălucilă, vina cade, de obicei, pe o singură persoană – Araminta. Dar, de data asta, ea n-are nicio legătură cu dispariţia broaştelor lui Barry Mag, şi de aceea este hotărâtă să le găsească. Desigur, un lucru nu foarte uşor, mai ales atunci când are de-a face cu un personaj nesuferit ca bătrânul Morris şi cu un rechin periculos. Dar, ajutată de fantoma lui Sir Horace, Araminta nu se dă în lături de la nimic!

Titlul original: Araminta Spookie 3 – Frognapped

Traducere de: Mirella Acsente

Număr de pagini: 195

Editura: CORINT JUNIOR

Araminta Nălucilă 2 – Sabia din grotă de Angie Sage

  Nu ştiu dacă este întâmplător sau Angie Sage are un număr preferat când vine vorba de nişte personaje ce au murit de foarte mult timp, dar şi aici la fel ca în Septimus Heap 3 – Leacuri un personaj s-a născut acum 500 de ani (sau a trăit acum 500 de ani). Şi acest al doilea volum al seriei este la fel de bun şi interesant ca primul, doar că multitudinea de persoane a crescut de la 5 la 8, familia Mag (grupul care vroia să cumpere casa în primul volum) s-a mutat alături de familia Năucilă în casa bântuită.

Araminta şi noua ei prietenă Wanda descoperă într-o carte veche informaţii despre fantoma Sir Horace şi află că în două zile Sir Horace (Horace Cuthbert  Shirley George pe numele adevărat) va împlini 500 de ani. Ce cadou ar putea să-i facă?!

Tot în acea zi unchiul Drak are un accident în urma căruia picioarele îi sunt bandajate, astfel tatăl Wandei (Barry) trebuie să se ocupe de slujba lui Drak şi anume: să livreze răhăţeii de liliac la un anume bătrân Morris, crescător de ciuperci. Cum casa bătrânului Morris se află aproape de plajă, fetele dau o fugă la mare, iar între stânci descoperă o grotă, iar în grotă o sabie; cadoul perfect pentru Sir Horace. Reîntoarsă acasă, Araminta îşi aminteşte de o poveste veche cum că acele grote ar fi peşterile contrabandiştilor şi una dintre ele ar duce până la casa Nălucilă. Aşa că porneşte din nou pe vechiul coridor întunecat (de această dată cu Wanda) şi trecând printr-un labirint de peşteri, reuşeşte să găsească grota şi sabia. Dar când vrea să ia sabia un grilaj mecanic îi blochează ieşirea, iar fluxul mării începe să umple peştera cu apă. Vor reuşi să se salveze de la înec şi să îi aducă sabia lui Sir Horace? Şi care este secretul sumbru al grotei în care au rămas captive?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

CADOUL PERFECT PENTRU O FANTOMĂ

Sir Horace urmează să împlinească cinci sute de ani! Araminta şi Wanda trebuie să îi găsească darul perfect. Araminta găseşte o sabie veche într-o grotă ascunsă sub casa ei bântuită; şi ar trebui să fie floare la ureche s-o ia de acolo. Dar nu se aştepta la neplăcuta surpriză a unei capcane constând într-un grilaj cu ţepi şi la apariţia fluxului în grotă. Oare vor ajunge Araminta şi Wanda la petrecerea de ziua lui Sir Horace?

Titlul original: Araminta Spookie 2 – The sword in the grotto

Traducere de: Mirella Acsente

Număr de pagini: 146

Editura: CORINT JUNIOR

Araminta Nalucilă 1 – Casa mea bântuită de Angie Sage

  Aveam de ceva vreme volumele 2 şi 3 din serie, dar nu le puteam citi căci nu aveam primul volum. L-am cumpărat şi am primit o nouă surpriză marca CJ. Cartea era prinsă greşit, se citea de la coadă la cap. Altă surpriză CJ a fost volumul 2 din Tunele în care după pagina 212 venea 315 ca mai apoi să revină la 250 (deci tot nu erau toate paginile). Revenind la Araminta Nălucilă…Este genul de carte micuţă în care nu se pune mare accent pe descriere, dar care are un subiect plăcut şi interesant. Aş compara-o cu alte două serii în genul: Ceva cu adevărat ciudat şi Şcoala derbedeilor (micuţe şi interesante) şi aş clasa-o pe locul 2 după Ceva cu adevărat ciudat.

Araminta Nălucilă este o fată obişnuită, dacă prin obişnuită se înţelege că face exerciţii de fantomă, căci o fantomă este mai uşor de găsit dacă tu însuşi eşti o fantomă. Dar într-o zi mătuşa Tabby o anunţă că vrea să vândă casa. Nici prin cap nu-i trece Aramintei să o lase să vândă casa. Când o femeie de la MARI HOTELURI.SRL doreşte să vadă casa, Araminta face tot posibilul să o alunge. Se îmbracă în fantomă, foloseşte făină ca totul să pară mai misterios şi într-un final reuşeşte să alunge nepoftita.

Însă mătuşa Tabby nu se lasă cu una, cu două şi invită un grup de persoane să vadă casa. Araminta le-a pregătit o îngrozitoare ambuscadă prin care era sigură că o să-i sperie de-a binelea. Însă ambuscada nu are efect, iar musafirii par să îndrăgească şi mai mult casa. Va reuşi Araminta să îi alunge cu planul ultimei şanse acum când are de partea sa, nu una, ci două fantome?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

ACEASTĂ CASĂ NU E DE VÂNZARE

Araminta Nălucilă locuieşte într-o minunată casă veche şi bântuită, însă îmbufnata ei mătuşă Tabby vrea să se mute. Mătuşa Tabby e hotărâtă să vândă casa; Araminta trebuie neapărat să o oprească!

Cu ajutorul unei armuri bântuite pe nume Sir Horace, al unei fantome pe nume Edmund şi dând dovadă de multă imaginaţie, Araminta urzeşte un plan pentru o Îngrozitoare Ambuscadă, un plan atât de groaznic, încât s-ar putea să funcţioneze!

Titlul original: Araminta Spookie 1 – My haunted house

Traducere de: Mirella Acsente

Număr de pagini: 133

Editura: CORINT JUNIOR

Ruinele de Scott Smith

  Sincer, nici nu ştiu cum să încep recenzia acestei cărţi. A fost EXTRAORDINARĂ! Mi s-a părut aşa de bine scrisă, atât de perfect conturată încât aş zice că n-a avut niciun defect. N-a fost tipul de poveste în care dai de necaz şi aştepţi căci super eroul va veni dintr-un moment în altul să te salveze, n-a fost nici povestea în care nu ajunge super eroul, dar te răneşti în aşa fel încât oricât de mare ar fi durerea tot ai supravieţui. Nu, acesta a fost un thriller. A fost povestea în care moartea te întâlneşte înaintea super eroului. Nu a fost înfricoşător cum te-ai aştepta de la un thrilller, dar a fost perfect. A fost povestea perfectă după atâta fantasy şi sf şi alte genuri.

Acum doar filmul îmi rămâne de văzut şi din câte-am înţeles filmul e la fel de bun.

Patru prieteni – Jeff, Eric, Amy, Stacy-, trecuţi de 20 de ani, aleg să-şi petreacă vacanţa în Cancun. Acolo întâlnesc multe persoane, îl întâlnesc şi pe Mathias – un neamţ. Întâlnesc şi 3 greci care-şi spun Pablo, Juan şi Don Quijote, care le devin prieteni, în ciuda faptului că nici unul dintre ei nu vorbeşte engleza. Într-una din zile, Mathias le povesteşte despre fratele său, despre cum s-a certat cu el şi acesta a plecat să-şi caute iubita – membră a unui grup de arheologi ce făceau cercetări la câţiva km de Cancun şi că i-a fost lăsată o hartă cum să meargă acolo. Astfel s-a ajuns ca Mathias, Jeff, Stacy, Amy, Eric şi unul dintre greci (Pablo) să plece în căutarea fratelui pierdut (ceilalţi greci erau plecaţi şi le-a fost lăsată o hartă).

Au luat autobuzul până în Coba, de acolo o camionetă-taxi şi în ciuda avertismentelor şoferului au continuat căutarea prin junglă. Au ajuns la un sat mayaş şi conform hărţii trecuseră de cărarea ce ducea spre ruine. S-au întors să caute cărarea şi şi-au dat seama că erau urmăriţi de doi copii pe care-i văzuseră în sat. Când au găsit cărarea unul dintre copii s-a întors în sat, iar celălalt a continuat să îi urmărească. Ajunşi la marginea dealului unde ar fi trebuit să fie arheologii, un mayaş înarmat cu un pistol şi-a făcut apariţia, apoi altul şi-apoi altul (cei din urmă aveau arcuri) care încercau să-i facă să se reîntoarcă pe unde-au venit. În momentul în care Amy vrea să pozeze mayaşul care-i ameninţa prietenii, o tulpină lungă şi verde i s-a încolăcit pe lângă picior, iar mayaşii devin mai agresivi şi îi trimit pe deal.

De-acum totul începe s-o ia razna. Mai întâi descoperă cadavrul fratelui lui Mathias acoperit de aceiaşi tulpină verde. De lujeri. Mayaşii erau din ce în ce mai mulţi, înarmaţi şi înconjuraseră dealul ca să nu-i lase să plece. Urcară dealul şi găsiră două corturi şi o fântână fără apă. Pablo este cel care vrea să coboare în fântână, iar când coarda se rupe acesta cade şi îşi rupe coloana. În câteva minute totul se schimbă. Îşi dau seama că mayaşii nu îi vor lăsa să plece în viaţă şi totul devine o luptă împotriva morţii. Fiecare secundă care trece le ia speranţa că ceilalţi doi greci i-ar putea găsi. Doar că, căldura arzătoare şi lipsa proviziilor nu sunt singura lor problemă. Lujerii sunt din ce în ce mai mulţi şi e ceva ciudat cu ei. Gândesc. Imită. Ucid!

Cred că este prima dată când recomand din toată inima o carte. Dacă doriţi RUINELE pute-ţi cumpăra de aici.

Straniu, terifiant, fascinant – primul roman al lui Scott Smith după bestsellerul Un plan Simplu, Ruinele urmăreşte povestea unor americani proaspăt ieşiţi de pe băncile facultăţii, care vor să petreacă o vacanţă plăcută şi relaxantă pe plajele Mexicului, la Cancun. Convinşi de noul lor prieten german să pornească în căutarea fratelui acestuia, grupul se îndreaptă spre nişte ruine maya izolate, locul unui renumit sit arheologic. Curând, pierduţi în junglă şi înspăimântaţi de semnele rău prevestitoare care îi avertizează că se îndreaptă spre pericole necunoscute, cei patru ajung să regrete amarnic decizia de moment, căci ororile care îi aşteaptă sunt de-abia la început. Smith construieşte suspansul prin acumularea lentă a detaliilor semnificative, până la punctul culminant, când ameninţarea mortală începe să-şi ia tributul, iar supravieţuirea este doar o cursă fără şanse de reuşită împotriva unei prezenţe stranii, înşelătoare, înfiorătoare…

Titlul original: The ruins

Traducere de: Laura Berteanu

Număr de pagini: 410

Editura: RAO

2 ani + concurs

UPDATE: Câştigătorul este fmirel. Trimite-mi adresa la booksvps@yahoo.com.

După cum se vede şi în numele postului şi în poză astăzi se sărbătoreşte ceva:). Blogul face 2 ani (wow, ce repede a crescut!=))) şi m-am gândit să sărbătoresc printr-un concurs. Premiul este o carte, cea de mai jos din poză. Încă nu m-am gândit ce să faceţi pentru carte. Aş vrea să nu aleg prin tragere la sorţi sau prin random.org căci se poate spune că influenţez câştigătorul. Probabil va fi ceva de genul: comentarii sau … (nu mai am altă idee, poate îmi spuneţi careva), oricum ceva care să nu fie neapărat sortit norocului. Mai multe detalii despre concurs pe la amiază dacă nu o să uit (voi pune un update la sfârşitul postului).

Acum ar trebui să spun câte ceva ce s-a întâmplat în aceşti doi ani.

Blogul a fost creat ca să fiu mai aproape de cărţi, deşi crearea lui şi a altor câteva zeci au dus la uciderea unor bloguri bune, unul dintre ele fiind cel al lui Shauki (să sţii că crează dependenţă :))),dar aş renunţa la el dacă s-ar întoarce veteranii. Pe parcursul anilor am cunoscut câteva persoane, iar cu unele mai vorbesc pe mess: alexa, mada, andu, adrian şi mirel (cred că doar cu voi am vorbit:D).
La început am postat mai multe chestii pe blog, precum detaliile despre autori, publicitate la cărţi (asta mai puţin), despre unele continuări şi poze cu cărţile mele, dar am schimbat treaba, iar acum mă bazez doar pe posturi cu recenzii. În dreapta blogului se pot accesa paginile cu poze cu biblioteca, lista cu cărţile sau topurile mele. În curând voi face curăţenie (de toamnă:))) pe blog şi voi lăsa doar recenziile……………Cam atât!

UPDATE: N-am nicio idee despre cum ar trebui să organizez concursul aşa că cei care doriţi cartea lăsaţi un comentariu la această postare prin care mă anunţaţi că vă înscrieţi la concurs. În cazul în care nu îmi vine nicio idee, voi face tragere la sorţi.

UPDATE 2: Până la urmă am decis ca să aleg câştigătorul printr-o competiţie de comentarii. Ideea e următoarea: începând de sâmbătă ora 00:00 se vor număra comentariile la orice postare de pe blog. Cine s-a înscris în concurs cu comentariu la această postare că ar participa pentru carte, acel comentariu va valora dublu. Deci mirel, alexa şi larisa aveţi deja 2 comentarii [2p]. Până vineri la ora 23:59 oricine poate lăsa comentariu la această postare ca să se înscrie în concurs şi să plece de la 2 comentarii. De sâmbătă dimineaţa comentariul lăsat la această postare cum  că vă înscrieţi nu se va puncta cu 2 p, dar puteţi participa la concurs. Să revin la concurs!

Deci, concursul de comentarii va începe sâmbătă la 00:00 şi va ţine până marţi la 23:59. Un comentariu o să îl punctez doar dacă are cel puţin 2,5 rânduri ( să fie la subiect ) şi să nu fie două comentarii ale aceleiaşi persoane consecutiv (voi puncta doar unul). Pentru că nu am reuşit să editez blogul, comentariile lăsate la postările din categoria Recenzii vor fi punctate normal, adică 1 p, iar celelalte din alte categorii cu 0.5 p. Aş mai spune că comentariile lăsate între orele 00:30 şi 05:30 vor valora cu 50% mai mult  (recenziile 1.5p, alte comentarii 0.75p ) Cam atât!

Stăpânul inelelor 1 – Frăţia inelului de J.R.R.Tolkien

  Marea mea provocare a fost Tolkien. De mult îmi doream să-l citesc, iar până acum nu reuşisem mai mult de 50 pagini. Iar acum  după ce am terminat nu mai am cuvinte :)). Nu ştiu exact ce ar trebui să zic: Tolkien e Tolkien şi nu ştiu câţi pot să îl copie. Cartea a fost superbă, am citit-o lent (cam prea lent) să prind fiecare detaliu, la fiecare sat, deal, munte nou dădeam paginile înapoi şi le  căutam pe hartă ca să înţeleg mai bine ce drum au urmat. Şi deşi mi-a luat 19 zile să o termin (:O dezastru!) nu mi s-a părut neinteresantă, ci din contră, foarte bună.

Am rămas oarecum surprins (în bine) că filmul e destul de diferit de carte. Multe părţi din film au altă interpretare în carte (sau ar trebui să zic că-i invers:-?), dar admir faptul că acel prim capitol din a doua carte (Cele două turnuri) a fost pus în primul film. Ce să mai spun!!! Citiţi Stăpânul inelelor dacă vreţi cu adevărat să citiţi o carte BUNĂ!

O recenzie îmi e destul de greu să fac, la câte amănunte are cartea, dar în câteva rânduri recenzia ar arăta cam aşa:

Când lui Frodo Baggins îi este lăsat inelul lui Bilbo, acestuia nici prin cap nu-i trece ce urmează să i se întâmple. Împreună cu Sam şi cu alţi doi hobbiţi fug din Comitat cu scopul de a ajunge la Vâlceaua Despicată, pe tărâmul elfilor. Pe drum sunt urmăriţi de Cavalerii Negri care caută un anume Baggins pentru a-l ucide şi a lua inelul. Puterile Seniorului Întunecimii cresc pe zi ce trece, iar iscoadele lui s-au împrăştiat peste tot în căutarea acelui Unu – inelul puterii. Dacă va reuşi Frodo să reziste chemării puterii inelului şi să ajungă teafăr la Vâlceaua Despicată puteţi afla citind cartea!

Seria poate fi cumpărată de aici.

PS: Alexa, lui Aragorn i se zice Piatra Elfă de atunci când a trimit acea piatră în formă de vultur de la Galadriel: „În acest ceas ai să iei numele ce ţi-a fost prorocit, Elessar, Piatra Elfă din Casa lui Elendil!”(pp 521).

Lui Frodo, un hobbit din Comitat, i se încredinţează copleşitoarea misiune de a distruge Inelul Suprem al Puterii în Muntele de Foc, pentru a scăpa Pământul de Mijloc de ameninţarea cumplitului Sauron. Împreună cu cei opt prieteni ai săi care alcătuiesc Frăţia Inelului, hobbitul porneşte la drum cu puţine speranţe că îşi va împlini misia, căci primejdiile nu întârzie să apară.

Titlul original: The lord of the rings 1 – The fellowship of the ring

Traducere de: Irina Horea. Versurile traduse de: Ion Horea

Număr de pagini: 568

Editura: RAO

Timpul de dinainte de Animorfi 1 – Cronicile după Ellimist de K.A.Applegate

  Deşi am multe SF-uri în bibliotecă cred că aceasta e prima carte SF pe care o citesc. După un început greu din care am înţeles prea puţine cartea devine interesantă, chiar mai interesantă decât mă aşteptam şi reuşeşte să îmi capteze atenţia până la sfârşit. Constituită din patru părţi (unele mari, altele de câteva pagini): Prima viaţă, A doua viaţă, A treia viaţă şi End game, cartea îl are în prim-plan pe Toomin după pseudonim sau Ellimist după numele din joc. În prima parte acţiunea se petrece în spaţiu, în jurul planetei Ket, ca mai apoi să se desfăşoare prin tot universul.

Toomin este un gamer, unul inteligent, deşi de cele mai multe ori se consideră un loser pentru că deseori pierde jocurile la care se întrece cu prietenii lui. El e un ketran. O creatură cu aripi ce trăieşte pe planeta Ket. Odată la 19 ani, cei mai buni sunt aleşi să participe la călătorie pe CCS3 (Cristalul Cartografic Sector 3) pentru Înaltul Cristal Orbital unde au ocazia să întâlnească alte creaturi. Toomin nu este cel mai bun, dar este ales. Lackofa, unul dintre apropiaţii lui a plătit pentru el.

Aflaţi în spaţiu aceştia sunt atacaţi de capasini. Şi mulţi dintre ei sunt ucişi. De fapt foarte mulţi; locuitorii planetei Ket au fost exterminaţi. Aşa se încheie prima viaţă.

Au mai rămas 72 ketrani – singurii supravieţuitori. Acum sunt nevoiţi să îşi găsească o nouă casă, o nouă planetă, să se stabilizeze pe o nouă planetă cu alt tip de viaţă sau să moară. Au găsit în cele din urmă. Planeta era dominată în întregime de Tatăl, o creatură cu puteri impresionate care îi prinde în tentaculele lui. Îi ucide pe toţi în-afară de Ellimist. Îl ţine în viaţă pentru că-i place să se joace, să câştige mereu, iar Ellimist e cel mai bun oponent de până atunci. Dar Ellimist găseşte jocul la care Tatăl poate fi înfrânt. Şi încetul cu început îl înfrânge, iar puterile Tatălui devin puterile lui Ellimist. Şi Ellimistul devine o mare putere în univers. Aşa se încheie a doua viaţă.

După sute de ani o altă putere apare în univers. Crayak – un ucigaş. Adoră să se joace şi să distrugă planetele. Iar puterile lui sunt mai tari decât cele ale Ellimistului. Va face faţă Ellimistul sau toată viaţa din univers va dispărea?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

I se spune Ellimistul. O fiinţă care are capacitatea de a modifica Spaţiul şi Timpul. O fiinţă cu o putere care nu va fi niciodată pe deplin înţeleasă. Datorită lui a venit Elfangor pe Pământ. Datorită lui Pământul are acum şansa de a câştiga lupta. Şi cu toate că faptele lui nu pot fi apreciate ca bune sau rele, poţi fi sigur că niciodată, dar niciodată, nu sunte cele la care te aştepţi.

Veţi găsi aici începutul şi miezul poveştii. O poveste care trebuie spusă ca să putem înţelege ce se poate întâmpla cu viitorul. Cu viitorul animorfilor. Cu viitorul rasei umane. Cu viitorul Pământului.

I se spune Ellimistul. Şi aceasta este povestea lui…

Titlul original:  Animorphs – The Ellimist Chronicles

Traducere de: Cristina Jinga

Număr de pagini: 218

Editura: CORINT JUNIOR