Împăratul gheţurilor de Ana-Maria Negrilă

  Aş putea spune că această carte a fost una din marile provocări ale lecturii, nu într-un sens bun, pentru că nu am reuşit să citesc mai mult de 3 capitole în primele 3 încercări. Am dat-o pe la prieteni, dar a avut aceeaşi soartă ca şi în cazul meu. Începută prin 2009, reîncepută prin 2011, şi citită complet în 2013, Împăratul gheţurilor a fost o lectură grea, din pricina foilor albe (am un minus mare când citesc cărţi cu foile albe; îmi pierd rapid interesul pentru carte), interesantă şi neinteresantă. Câteodată aveam sentimentul de déjà vu, că citesc din nou aceleaşi descrieri pe care le-am citit şi cu 3 capitole în urmă, descrieri ce – cred eu – că aduc un oarecare minus cărţii. Cartea merge pe două planuri, povesteşte viaţa din prezent a lui Sich (personajul principal) şi întâmplări din trecut, dinainte ca Sich să ajungă pe cont propriu. Au trecut mai bine de 100 de pagini până să mă prind că acţiunea merge pe două fronturi, să înţeleg cum de o dată Reh, fratele lui Sich, e bine sănătos, şi în altă tură se vorbeşte despre el ca şi când e mort. Mă aşteptam ca Împăratul gheţurilor să aibă o mai mare însemnătate în poveste, dat fiind titlul cărţii, nu doar un fel de zeitate care a adus iarna peste oraş şi care se mai răzbună din când în când pe ei, făcând să cadă diferite chestii din cer.

Un Vârtej venit din cer începe să distrugă oraşul, şi pare că se îndreaptă spre o persoană anume, spre Sich. Părinţii ei au fost exilaţi pe Gemeni (un fel de staţie stelară, unde erau duse persoanele şi retransformate) pentru că au fost membrii ai organizaţiei Viitaz (Viitorul Azi), un grup de oameni cu puteri de prezicere a viitorului, neagreaţi de Consiliu (puterea dominantă), iar la un moment dat dispare şi Reh, frate-su, crezut mort sau dus pe Gemeni.

Aflăm detalii despre viaţa lui Sich, când Reh îi era alături şi o proteja, când un anumit Velmer îi era prieteni şi deseori o implica în activităţile ospitalierilor (angajaţi ai Consiliului) de care Reh o ferea. Încet-încet aflăm despre apropierea lui Sich faţă de Velmer, pe care îl simte tot mai apropiat.

Într-o zi primeşte un mesaj, trimis de un bărbat misterios, în care îi este expusă un fel de ghicitoare, menită să îi dezvăluie identitatea celui care controlează Vârtejul şi doreşte să distrugă întreg oraşul. Începe un joc de căutare, din care aflăm despre nişte tipi care au încercat să atace băncile oraşului (Fas, Konsol, Benez), un falsificator, un incendiator, un asasin, un hoţ şi-un sabotor, fiecare trimis de o bancă să atace celelalte bănci. Descoperă că în ultimii 60 de ani, la fiecare 2 ani, unul dintre cei 5 a atacat, iar atacul s-a reluat un deceniu mai târziu, de către o altă persoană (numele căreia începe cu aceeaşi literă), cu aceeaşi trăsătură ca şi atacatorul din deceniul precedent. Însă apare o a şasea persoană care are trăsăturile celor 5 atacatori şi care se pare că este şi cel care controlează Vârtejul.

Deşi într-o mare parte din poveste se vorbeşte despre Vârtej şi despre cine-l controlează, sfârşitul este sec, la repezeală, iar parcă personajul negativ, cel care distruge oraşul, nu are un motiv întemeiat pentru care o face, ci doar aşa, ca să fie cineva întunecat în carte.

În concluzie, cărţii i-aş da maxim un 7 (de obicei notele încep de la 5).

Achiziţionarea cărţii poate fi făcută de aici (12 lei).

A sosit o nouă glaciaţiune, iar oraşele, izolate unele de altele, sunt prinse în gheţuri peste care numai vânătorii nomazi mai au curajul să se aventureze. Pentru tânăra Sich, viaţa oricum nu a fost niciodată prea uşoară, căci părinţii ei, clarvăzători din organizaţia Viitaz, au fost făcuţi să dispară de sinistra poliţie secretă a Ospitalierilor. Acum, când trecutul ei pare să fi fost definitiv lăsat în urmă, un vârtej enorm distruge clădiri, căutând parcă să-i dea de urmă tinerei. Şi dacă tornada ar fi controlată de o persoană cu puteri supranaturale? În războiul secret dintre concernuri şi facţiuni, Sich e singura care poate găsi vârtejul înainte ca oraşul să fie devastat…

Număr de pagini: 366

Editura: DIASFERA

Kit Black de Monica Ramirez

  Când am ales să cumpăr şi această carte de la Niahara, am făcut-o din pricina coperţii, nicidecum din pricina povestirii. Ca mai târziu când am luat cartea în mână să o citesc, să observ acel mic pantof alb de pe bulina roşie reprezentând colecţia Caşmir de la editura Tritonic. Wtf!!!… Până la urmă nu a fost chiar atât de rău, iar povestea a fost niţel interesantă (sau pofta mea pentru citit a fost într-atât de mare, încât o poveste puţin siropoasă nu a contat). Mi-a plăcut cum Kit, personajul principal, spune pe nume faptelor, că mama ei e prostituată, a avut mulţi amanţi şi e bolnavă de sifilis.

Kit Black, fiica adoptată a lui Roger (fost cârmaci pe nava tatălui lui Kit), are puţine variante de ales în viaţă. Pentru ea, singura metodă de a scăpa de prostituţie este de a-şi continua viaţa în larg, pe mare. Fiind femeie e foarte dificil să scape de bărbaţii înflăcăraţi aşa că umblă mai tot timpul travestită în bărbat. Neavând din ce să-şi cumpere cizme şi sabie pentru a se îmbarca pe o corabie, decide să se prostitueze, pentru o singură noapte, cu un tip numit Armand (pe care începe să-l placă încă de când îl vede). Oferindu-se pentru doi bani de aur, Kit reuşeşte să facă rost de cele necesare şi se îmbarcă în nava lui Gareth, un corsar britanic crud şi nemilor, care are plăceri pentru persoanele de acelaşi sex. Încă travestită în bărbat, Kit visează la noaptea petrecută cu Armand realizând că este tot ceea ce căuta.

Într-una din zile, Kit îi ia apărarea unui puşti (care a avertizat-o că lui Gareth îi plac bărbaţii şi în special ea) şi ajunge în cabina lui Gareth, unde îi sunt făcute avansuri. Şocul pentru Gareth este când descoperă că Kit nu are între picioare ce se aştepta el, moment în care este ucis. Aşa ajunge Kit să deţină Luna Neagră, corabia lui Gareth, şi să devină un căpitan femeie destul de apreciat. S-au dus vremurile ]n care trebuia să umble deghizată în bărbat.

După ce-l întâlneşte pe Jean Lafitte, un bărbat chipeş, dar nu l-a fel de atrăgător ca Armand, este invitată de acesta să-i fie parteneră la un bal organizat de Marchizul de Balzaque, unde îl reîntâlneşte pe singurul bărbat pe care l-a iubit. Ceea ce află o întristează, acesta este căsătorit şi are şi-un băieţel de câteva luni.

La întoarcerea dintr-o călătorie în Grecia, echipajul ei salvează un marinar francez, a cărui nava a fost atacată de britanici, iar majoritatea membrilor echipajului ucişi şi căpitanul răpit. Însă nu moartea membrilor echipajului a fost cea care a şocat-o, ci numele căpitanului: Armand Etienne Dupuis…

Cartea poate fi achiziţionată de aici la 13 lei.

Marea o ademeneşte pe Kaitlin Black, provocându-şi destinul.

În Ajaccio, Corsica, Kit se deghizează în băiat şi visează la o viaţă plină  de aventuri pe mare. Crescută într-un bordel, nu are multe alte opţiuni – devine prostituată ca mama ei, sau pleacă pe mare, pretinzând că este bărbat.

Dar din păcate este prea săracă pentru a-şi permite perechea de cizme şi sabia, ambele obligatorii pentru a se putea înrola. Aşa că atunci când aude o discuţie între doi ofiţeri francezi de marină, se hotărăşte să-şi vândă virginitatea pe aur. De îndată ce-l cunoaşte pe Armand Etienne Dupuis, un bărbat la un pas de a se căsători cu o altă femeie, Kit nu-şi pierde numai virginitatea, ci se şi îndrăgosteşte împotriva dorinţei ei. Nu acceptă propunerea lui de a-i deveni amanta, ci se îmbarcă pe un vas englezesc. Acum este considerată drept duşmanul băiatului pe care îl iubeşte şi merge chiar mai departe, devenind căpitan pirat în flota lui Jean Lafitte.

Şi totuşi viaţa îi rezervă multe surprize…

Titlul original: Kit Black

Traducere realizată de autoare

Număr de pagini: 124

Editura: TRITONIC

Tunele 5 – Spirala de Roderick Gordon & Brian Williams

  A fost destul de greu să reîntâlnesc atâtea personaje despre care nu mai ţineam minte mare lucru: colonelul Bismark, Parry, Doamna Rawls, Domnul Rawls, Locotenetul, dar povestea în sine a amintit despre unele lucruri făcute de ei în volumele anterioare. În volum îşi fac apariţia mai multe personaje noi, printre care profesorul Danforth, un inventator-savant şi orice altceva (all-in-one) şi Sweeney  (Scânteie), un tip ce poate simţi prezenţa cuiva de la mare depărtare, dar foarte afectat de orice chestie energetică, electrică. Comparând cartea cu celelalte, chiar nu ştiu ce să zic. Începutul ca acţiune a fost mai subţire, povestea a mers mai lent, povestind fiecare mişcare a personajelor, lucru ce mie îmi place, mai ales la Tunele. Povestea ia o întorsătură incredibilă, Styxul apelează la o armă ce a eşuat în trecut, şi anume Faza. Din păcate sfârşitul cărţii a adus moartea unor personaje îndrăgite, iar ultimul volum se anunţă a fi grandios.

Will şi Chester sunt aduşi la casa lui Parry din sudul Scoţiei, unde o întâlnesc pe nepoata lui Moş Wilkie, Stephanie, o fată drăguţă, destul de arogantă, dar care pe parcurs le va deveni aliată şi chiar mai mult.

Într-una din zile nişte limitatori dau târcoale teritoriului în care se află casa lui Parry, moment ce alarmează membrii casei şi duce la despărţirea lor în două grupe. Mai târziu află că Eddie şi echipa sa de limitatori erau vinovaţii pentru deranjul provocat. Deranjul este pus în umbră ce noutăţile pe care Eddie i le spune lui Drake, despre ceea ce Styx pune la cale, despre Fază…Femeile Styx intră într-un proces de transformare, nişte picioare ca de insectă ivindu-se din spinarea lor; din gură le iasă un tub prin care implantează în trupul fiecărui om o teacă (sau pungă cu ouă), iar din fiecare teacă ies aproximativ 30 de indivizi Styx, într-o stare larvară în care mănâncă întregul trup al gazdei; în următoarele zile au nevoie de carne proaspătă pentru a se dezvolta, iar în circa două săptămâni o armată Styx e pregătită pentru a invada Pământul.

Sper că v-aţi făcut o idee despre ce vă aşteaptă în carte, iar ceea ce v-am prezentat e doar începutul. Vă mai amintiţi de Dominion? Un virus şi mai puternic este pe cale să mistuie orice formă de viaţă de pe suprafaţa Pământului…şi din interiorul acestuia… la o simplă crăpătură a eprubetei.

Cartea poate fi cumpărată de aici cu o reducere de 39%.

Forţele Styx vor să iasă la suprafaţă şi să cucerească Pământul… Dacă până acum Limitatorii erau cele mai ameninţătoare creaturi… de data asta, femeile Styx sunt cele care înspăimântă. Iar în calea lor se află Will şi prietenii săi, cărora li se alătură şi soldaţii din Vechea Gardă.

Titlul original: Tunnels 5 – Spiral

Traducere de: Irina Negrea

Număr de pagini: 539

Editura: CORINT JUNIOR

Concurs „Jucătorii de pe Titan”

UPDATE: Noul câştigător este Ionutz Darkus. Aştept datele tale pe adresa paul.voica@yahoo.com. Ai acelaşi timp ca vechiul câştigător, adică până duminică (toată ziua.)

UPDATE: Câştigătorul este gabilellobiu. Aştept datele tale pe adresa paul.voica@yahoo.com. Video-ul cu tragerea la sorţi e disponibil la cerere.

Câştigătoarea cărţii „Jucătorii de pe Titan” nu mi-a trimis adresa, aşa că de azi până vineri, 8 martie vă puteţi înscrie pentru această carte printr-un comentariu la această postare în care să precizaţi două cărţi scrise de acelaşi autor. Veţi intra de două ori. Atenţie! Dacă cineva a scris înainte vreo carte pe care vreţi să o scrieţi trebuie să căutaţi altele, altfel intraţi doar o dată în concurs.

Septimus Heap 6 – Fieful de Angie Sage

  Spuneam la recenzia celui de-al cincilea volum că îmi place cum se împletesc poveştile şi personajele ajung să se întâlnească. Ei bine, în acest volum m-a enervat enorm această potrivire, adică să şti că tot Palatul e inundat de o putere întunecată, iar pentru o raţă să rămâi blocat în mijlocul Întunericului, ca mai apoi acesta să fie exact motivul pentru care Întunericul reuşeşte să se răspândească mi se pare cam deplasat…Prea la fix au fost potrivite multe în această carte. În ansamblu, cartea a fost bună, chiar cea mai bună dintre toate. Mi-a plăcut! În sfârşit Tertius Fumigante a fost Izgonit, deşi asta l-a trimis şi pe Alther în Hrubele Întunecate. Dar asta e o altă parte a cărţii despre care nu voi vorbi prea mult. De fapt, nu voi vorbi deloc!

Încă de la începutul cărţii Jenna îi cere ajutorul lui Septimus pentru că simte că ceva nu e în regulă în mansardă. Ceva Întunecat se întâmplă. Doar că Septimus nu o prea bagă în seamă, e prea ocupat cu Săptămâna lui Întunecată, săptămâna care desparte Ucenicia Obişnuită de cea NeObişnuită. Refuzată de Septimus, Prinţesa, care alături de Septimus se pregătesc să-şi organizeze aniversarea de 14 ani, moment în care o Prinţesă poate deveni Regină, îi cere ajutorul lui Beetle. Aşa că alături de Beetle Prinţesa ajunge să fie răpită de Soborul Vrăjitoarelor din Port şi să devină Prinţesă Vrăjitoare (lucru care ar creşte Soborul în ochii celorlalte grupuri de vrăjitoare), dar ajunge şi la scara ce duce înspre mansardă pe care Beetle o urcă şi se trezeşte în mijlocul unui Fief Întunecat (un fel de ceaţă întunecată unde o mulţime de Arătări îşi fac de cap). Mai mult, cel care a făcut Fieful este Merrin Meredith, fostul ucenic al lui DomDaniel (şi al lui Simon), care a devenit mult mai puternic (chiar mai puternic ca Marcia) datorită Inelului cu Două Feţe.

Fieful lui Merrin începe să ia amploare şi să se extindă prin Palat, moment în care Marcia face Convocarea şi aduce toţi vrăjitorii şi scribii (înafară de Jillie Djinn, Scribul Ermetic Şef pe care oricum o urăşte) pentru a face ceva ce nu s-a mai făcut în Castel de foarte mult timp: o Cortină de Siguranţă pentru ca Fieful să nu se poată extinde prin tot Castelul, în cazul în care scapă din Carantină (sigilat în Palat).

De-aici multe se întâmplă, Fieful scapă din Palat (vă spuneam la început cum lucrurile s-au potrivit la fix), dar reuşeşte să scape şi din Cortina de Siguranţă şi încet-încet să cuprindă în Întuneric tot Castelul. Singura şansă de a opri Fieful este ca Marcia să obţină cele două discuri din Codul Pereche, unul aflat în Turnul Vrăjitorilor, iar celălalt ajuns din Camera Ermetică în…stomacul lui Merrin Meredith!

Ce se va mai întâmpla puteţi afla citind cartea pe care o puteţi cumpăra de aici.

În cea de-a şasea carte a acestei serii magice, Alther Mella este izgonit, un Fief întunecat învăluie Castelul, iar un dragon întunecat se află în libertate. Septimus Heap trebuie să-şi folosească toată priceperea pentru a salva de la distrugere Castelul şi Turnul Vrăjitorilor. Şi pentru aceasta, trebuie să pătrundă în Întuneric, dar nu o poate face singur. Cu ajutorul Jennei, al lui Alther Mella, Marcellus Pye şi fratelui înstrăinat al lui Septimus, Simon Heap, Septimus şi Marcia Overstand se luptă cu Întunericul acaparator. Oare va reuşi Septimus să-şi apere lumea magică?

Titlul original: Septimus Heap 6 – Darke

Traducere de: Irina Bojin

Număr de pagini: 637

Editura: CORINT JUNIOR

PS: Mai jos ataşez imaginea cu ceea ce eu cred că e coperta volumului 7 (şi ultimul al seriei din câte ştiu):

Cronicile Spiderwick 5 – Răzbunarea lui Mulgarath de Holly Black şi Tony Diterlizzi

  Mult aşteptatul sfârşit al seriei (de fapt, nu chiar atât de mult aşteptat) a adus nişte creaturi noi în lumea Spiderwick, creaturi aflate de partea lui Mulgarath, alături de care Mulgarath ar trebui să stăpânească lumea. Mai interesantă ca celelalte cărţi din serie, „Răzbunarea lui Mulgarath” a încercat să aducă un ritm ceva mai alert, iar sfârşitul lui Mulgarath a semănat cu sfârşitul poveştii „Motanul încălţat”, de asemenea precizat în poveste.

După ce au reuşit să o salveze pe Mallory din peşterile piticilor, fraţii Grace se întorc acasă. Doar că casa nu este aşa cum au lăsat-o. Este distrusă! Totul împrăştiat, rupt şi nelalocul lui. Sus pe acoperiş, grifonul lui Simon încolţise un goblin: Hogsqueal. Prinzându-l şi ameninţându-l pe hobgoblin, aceştia află că Mulgarath şi goblinii lui au atacat casa, au luat Ghidul şi au răpit-o pe Doamna Grace. După ce s-au reîntors în luminişul elfilor pentru a vorbi cu Arthur, află de la acesta că uriaşilor le place să se grozăvească. În mintea lor se naşte un plan cum ar putea să îl învingă pe Mulgarath, aşa se face că Jared şi Mallory ajung prizonierii hobgoblinului care i-ar fi capturat de unul singur pe cei doi. Planul mergea bine până când goblinii devin înfometaţi şi vor să-i mănânce pe cei doi prizonieri. Când erau încolţiţi de goblini, Simon coboară pe grifon şi reuşeşte să-i salveze taman la timp. Însă până să ajungă la Mulgarath au de-a face cu nişte creaturi mai puternice decât goblinii: Dragoni!

Vor reuşi să-şi salveze mama şi să-l oprească pe Mulgarath? Aflaţi citind cartea.

Simon, Jared şi Mallory sunt trei copii obişnuiţi, aşa ca oricare dintre voi. Tatăl i-a părăsit şi au fost nevoiţi să se mute într-un loc uitat de Dumnezeu. S-ar părea că lucrurile ar cam trebui să se schimbe… Nici o grijă, aşa se va şi întâmpla! Habar n-au bieţii de ei ce li se pregăteşte, căci cineva, nu se ştie cine sau ce, încearcă să le schimbe viaţa.

O poveste despre ce ţi se poate întâmpla dacă vrei să explorezi o casă veche şi descoperi un pergament străvechi, căruia trebuie să-i dai de capăt…

Titlul original: The Spiderwick Chronicles 5 – The wrath of Mulgarath

Traducere de: Larisa Lungu

Număr de pagini: 130

Editura: RAO

Cronicile Spiderwick 4 – Copacul de fier de Holly Black şi Tony Diterlizzi

Ca primă idee, această a patra carte din Cronicile Spiderwick a fost mai bună ca celelalte. Sau poate doar mai interesantă. Încet-încet încep să se strângă rândurile şi maleficul Mulgarath să-şi arate faţa. Piticii au trecut de partea sa, iar puţini sunt cei care îi pot sta în cale.

În drum spre şcoală, familia Grace trece pe lângă o carieră părăsită. Habar n-aveau Jared şi Simon că peste câteva ore aveau să coboare exact în carieră să-şi caute sora dispărută subit. Mai întâi, Jared vede o persoană umblând în geanta surorii lui, în timp ce aceasta se duela în concursul de scrimă. Apoi întâlneşte o altă persoană pe holul şcolii, o persoană foarte cunoscută. Pe el. Cum e posibil aşa ceva?!? Aşa că, după ce directoarea adjunct îl prinde pe Jared cel real ameninţând cu cuţitul pe celălalt Jared şi după ce găseşte pe iarbă medalia lui Mallory şi o piatră pe care scria RĂSCUMPĂRARE , împreună cu Simon pleacă în carieră. Reuşesc să dezlege ghicitoarea care le-a permis accesul în carieră, dar după puţin timp sunt prinşi de pitici şi închişi. O lume nouă şi ciudată descoperă sub pământ, dar şi o cutie lungă de cristal (mai pe scurt: sicriu) în care se află o persoană care pare că doarme: Mallory!

Ce se întâmplă în continuare, aflaţi citind cartea.

Simon, Jared şi Mallory sunt trei copii obişnuiţi, aşa ca oricare dintre voi. Tatăl i-a părăsit şi au fost nevoiţi să se mute într-un loc uitat de Dumnezeu. S-ar părea că lucrurile ar cam trebui să se schimbe… Nici o grijă, aşa se va şi întâmpla! Habar n-au bieţii de ei ce li se pregăteşte, căci cineva, nu se ştie cine sau ce, încearcă să le schimbe viaţa.

O poveste despre ce ţi se poate întâmpla dacă vrei să explorezi o casă veche şi descoperi un pergament străvechi, căruia trebuie să-i dai de capăt…

Titlul original: The Spiderwick Chronicles 4 – The ironwood tree

Traducere de: Larisa Lungu

Număr de pagini: 102

Editura: RAO

Cronicile Spiderwick 3 – În ghearele goblinilor de Holly Black şi Tony Diterlizzi

Eram pregătit să încep recenzia altfel, însă după ce am aflat numele original al cărţii (Lucinda’s Secret) trebuie să încep cu critici. După cum se vede, numele românesc este „În ghearele goblinilor„, de unde acest titlu n-am nici cea mai vagă idee. De ce?… În toată cartea nu apare nici picior de goblin, ca să nu zic mai mult de un goblin. Observ că şi traducerile celorlalte două nume sunt destul de greşite, dar mai acceptabile decât acesta. Primul e tradus „Cartea fantastică„, deşi pe parcursul seriei apare cu numele de Ghid, numele original fiind „The field Guide” (Ghidul domeniului sau aşa ceva), care e mai în realitate cu modul cum e tradusă cartea. Al doilea e „Ochiul magic” plecat de la „The seeing stone„, care, totuşi, e mai adaptat la traducere…

Mai multe lucruri ciudate li se întâmplă fraţilor Grace, aşa că, spre încântarea mamei lor, hotărăsc să-i facă o vizită mătuşii Lucinda. La spital descoperă o femeie foarte bătrână (una dintre cele mai bătrâne femei pe care Jared a văzut-o în viaţa sa), despre care infirmiera nu-şi putea imagina cum poate trăi fără să mănânce. Rămaşi singuri cu mătuşa Lucinda descoperă nişte fiinţe mărunţele care îi aduceau fructe. Aducând vorba despre Ghid mătuşa Lucy îi avertizează că trebuie să plece cât mai urgent din casă şi să scape de carte. Crezând că are Ghidul în ghiozdan, Jared o acuză pe Mallory pentru dispariţia acestuia.

Reîntorşi acasă descoperă în biblioteca lui Arthur un mesaj de la Thimbletack din care îşi dă seama cine a furat cartea. Folosind o hartă veche, găsită tot în bibliotecă, pleacă pe drumul parcurs de Arthur înainte să dispară.

Ce se va întâmpla în continuare puteţi afla citind cartea.

Simon, Jared şi Mallory sunt trei copii obişnuiţi, aşa ca oricare dintre voi. Tatăl i-a părăsit şi au fost nevoiţi să se mute într-un loc uitat de Dumnezeu. S-ar părea că lucrurile ar cam trebui să se schimbe… Nici o grijă, aşa se va şi întâmpla! Habar n-au bieţii de ei ce li se pregăteşte, căci cineva, nu se ştie cine sau ce, încearcă să le schimbe viaţa.

O poveste despre ce ţi se poate întâmpla dacă vrei să explorezi o casă veche şi descoperi un pergament străvechi, căruia trebuie să-i dai de capăt…

Titlul original: The Spiderwick Chronicles 3 – Lucinda’s Secret

Traducere de: Larisa Lungu

Număr de pagini: 102

Editura: RAO

Concurs „Philip K Dick”

UPDATE: Câştigătorii (câştigătoarele) sunt: Roxana (Jucătorii de pe Titan) şi alexa700 (Clanurile de pe Alpha). Aştept datele voastre pe adresa paul.voica@yahoo.com

Puteţi câştiga cărţile: „Jucătorii de pe Titan” şi „Clanurile de pe Alpha” de Philip K. Dick.

Pentru a intra în concurs lăsaţi un comentariu la această postare cu numele cărţii pentru care participaţi (Doar pentru o carte puteţi participa). Cei care aţi participat la concursul din ianuarie şi nu aţi câştigat aveţi o intrare în plus (Puteţi participa pentru amândouă sau doar pentru una).

Concursul se încheie vineri 15 februarie 2013. În weekendul acela aştept adresele, iar luni vor fi expediate premiile! 🙂

Cronicile Spiderwick 2 – Ochiul magic de Holly Black şi Tony Diterlizzi

  Mai mult o revistă decât o carte (Mirel a spus-o şi cam are dreptate), Ochiul magic este continuarea Cărţii fantastice. Dacă în primul volum am întâlnit doar un spiriduş, în acesta îşi vor face aparţia mai multe creaturi fantastice: goblini, grifoni, chiar şi un trol. Trebuie să remarc că, deşi cartea are doar 102 pagini, este plină de greşeli gramaticale (cel puţin patru am descoperit eu şi cred că e mult raportat la numărul de pagini). Preţul cărţii este de 20 lei şi mi se pare scump pentru o carte care poate fi citită în mai puţin de jumătate de oră. Cartea se citeşte uşor, iar pentru juniori poate fi o poveste interesantă.

De când tata lui l-a părăsit, Jared s-a schimbat şi are tot mai des probleme la şcoală. Ultima păţanie este că s-a luat la bătaie cu un coleg. Venit acasă de la şcoală, îl observă pe Simon trist şi află că pisica acestuia a dispărut. Nedorind să îl ajute să-şi caute pisica, Jared pleacă la biblioteca lui Arthur (prin intrarea secretă din dulapul cu albituri). Acolo dă peste Thimbletack (spiriduşul ce îi făcea necazuri în primul volum) care îl avertizează că în curând va da de necaz. Nu a durat mult, iar pe pajiştea din faţa casei Simon se chinuia să scape de ceva nevăzut ce îl trăgea spre pădure. Nu a reuşit să se opună şi a fost răpit.

Cu ajutorul lui Thimbletack reuşeşte să găsească lentila de piatră care îi oferea Vederea (aşa puteau fi văzute creaturile; mai existau câteva moduri, mai puţin plăcute), iar împreună cu Mallory pleacă să-şi salveze fratele din ghearele goblinilor.

Cartea poate fi cumpărată de aici (13 lei).

Simon, Jared şi Mallory sunt trei copii obişnuiţi, aşa ca oricare dintre voi. Tatăl i-a părăsit şi au fost nevoiţi să se mute într-un loc uitat de Dumnezeu. S-ar părea că lucrurile ar cam trebui să se schimbe… Nici o grijă, aşa se va şi întâmpla! Habar n-au bieţii de ei ce li se pregăteşte, căci cineva, nu se ştie cine sau ce, încearcă să le schimbe viaţa.

O poveste despre ce ţi se poate întâmpla dacă vrei să explorezi o casă veche şi descoperi un pergament străvechi, căruia trebuie să-i dai de capăt…

Titlul original: The Spiderwick Chronicles 2 – The seeing stone

Traducere de: Larisa Lungu

Număr de pagini: 102

Editura: RAO

Stăpânul inelelor 2 – Cele două turnuri de J.R.R. Tolkien

M-am chinuit degeaba să înţeleg care sunt numele celor două turnuri. Am dat peste Isengard, Orthanc, Barad dur, Minas Tirith, Minas Morgul şi tot nu ştiu exact care e legătura între ele. Aş zice că Minas Tirith şi Minas Morgul sunt turnurile, iar Isengard doar o regiune?!?. Dar care-o fi turnul lunii şi cel al soarelui (parcă aşa sunt pe copertă) n-am idee!

Cartea mi-a plăcut, dar parcă a fost mai bun primul volum. De fapt, nu a fost mai bun primul, doar că nu l-am gustat eu aşa de bine. Partea cu războiul a fost cam limitată sau aveam eu aşteptări prea mari? Dacă aşteptam mai mult să ştiţi că filmul e de vină (Nu vreau să mai fac greşeala să văd mai întâi filmul şi abia apoi să citesc cartea…). Acum trebuie să revin la partea importantă: recenzia…Mi-e aşa greu să fac recenzii la cărţile din serie! Sunt atât de multe de zis că nu ştiu de unde să încep…. Şi totuşi, toate au un început 🙂

Ca şi primul volum din serie şi acest volum este format din două cărţi: Cartea III în care ne este povestit drumul pe care o iau Legolas, Gimli şi Aragorn, dar şi cel al lui Pippin şi Merry şi Cartea IV în care Sam şi Frodo îşi continuă misia.

Asaltul orcilor de la sfârşitul primului volum a dus la despărţire între membrii frăţiei. Frodo şi Sam au fugit cu barca pe apele Anduinului, Pippin şi Merry au fost răpiţi de orci, iar Boromir ucis. Aragorn, Legolas şi Gimli pleacă în căutarea orcilor răpitori, însă pe drum dau peste un grup de rohirrimi aflaţi şi ei în căutarea altui grup de orci. Le sunt oferiţi nişte cai care să-i ajute să călătorească mai repede, iar veştile ce le află nu sunt tocmai bune. După ce merg în Rohan, Aragorn reuşeşte să îi readucă spiritul de luptător, lui Theoden conducător al Rohanului şi-mpreună pleacă la luptă să salveze Văgăuna lui Helm.

Pippin şi Merry reuşesc cu greu să scape din mâinile orcilor Uruk (orcii din Isengard). Se întâlnesc cu Arborebărbos, un ent bătrân, ce îşi exprimă nemulţumirea asupra necazurilor cauzate de orci şi despre confraţii lui mai tineri. Reuşesc să scoată la iveală furia lui Arborebărbos care-şi cheamă enţii la război împotriva turnului Orthanc (Isengard).

Frodo şi Sam îşi continuă misia spre Muntele de Foc, dar o creatură ciudată le dă târcoale: Gollum. Întâlnindu-l aceştia ajung la un compromis şi se încred în el că-i va călăuzi şi-i va ajuta să treacă de Poarta Neagră. Pe drum se întâlnesc cu Faramir, fratele lui Boromir, care vrea să afle mai multe despre misia lor. Gollum este lăsat în viaţă de oamenii lui Faramir, dar trebuie să-i fie loial stăpânului său şi să le arate drumul. Dar drumul lui Gollum îi aduce pe Frodo şi Sam la scările din Cirith Ungol, unde se află bârlogul lui Shelob, o creatură pe care nici preaputernicul Sauron nu a putut-o ucide.

De aici poate fi cumpărată cartea.

Frăţia Inelului s-a destrămat, după ce a trecut prin primejdii neînchipuite, s-a luptat cu forţele întunericului şi ale adâncului şi a dat piept cu stihiile dezlănţuite ale naturii. Întâi a pierit Gandalf, în Minele Moriei. Apoi Boromir cade răpus de orci. Legolas, Gimli şi Aragorn pornesc în căutarea lui Merry şi Pippin, răpiţi de oştenii lui Sauron. Cât despre Frodo şi Sam, credincioşi misiei lor, hotărăsc să plece singuri în căutarea Muntelui de Foc. Dar o fiinţă ciudată se târâie în urma lor printre dealurile duşmănoase ce mărginesc cumplitul Mordor.

Titlul original: The lord of the rings 2 – The two towers

Traducere de: Gabriela Nedelea

Număr de pagini: 440

Editura: RAO

Cronicile Spiderwick 1 – Cartea fantastică de Holly Black şi Tony Diterlizzi

  Cronicile Spiderwick mi s-a părut dintotdeauna că se aseamănă cu Cronicile din Narnia. Părerea mi s-a schimbat puţin după ce am început să citesc seria. Deşi în ambele se regăsesc creaturile fantastice, Cronicile din Narnia creează un univers mai larg, pe când aici toată acţiunea are loc într-o casă. În plus, o carte Narnia este cam cât trei cărţi Spiderwick. Trecând peste astea, cartea a fost bunicică.

După ce mama lor divorţează, Jared, Simon şi Mallory Grace se mută într-o veche casă a mătuşii Lucinda. De parcă mutarea lor în această casă nu ar fi fost de ajuns, din pereţii ei se aud şi zgomote. Făcând o gaură în peretele din gips descoperă multă mizerie, o mulţime de obiecte şi nişte gândaci legaţi de o sfoară. Au început să scormonească şi să caute animalul ce făcea zgomotul (credeau că e o veveriţă), trăgând mizeria afară. Din acel moment încep necazurile. Mai întâi, Jared descoperă în camera de deasupra un bilet ameninţător: „A-B-C Păzeşte-ţi spatele”, după care Mallory se trezeşte dimineaţa cu părul legat de pat, ca mai apoi mama lor să găsească toată bucătăria cu susul în jos.

Tot în camera de deasupra, Jared găseşte şi o carte veche pe coperta căreia scria: „Ghidul lumii fantastice din jurul tău scris de Arthur Spiderwick”, din care află de existenţa spiriduşilor. Ba mai mult, află şi de existenţa unor creaturi mai puţin bune, numite bogarţi.

Pentru a afla mai multe, vă recomand cartea. Poate fi cumpărată de aici.

Simon, Jared şi Mallory sunt trei copii obişnuiţi, aşa ca oricare dintre voi. Tatăl i-a părăsit şi au fost nevoiţi să se mute într-un loc uitat de Dumnezeu. S-ar părea că lucrurile ar cam trebui să se schimbe… Nici o grijă, aşa se va şi întâmpla! Habar n-au bieţii de ei ce li se pregăteşte, căci cineva, nu se ştie cine sau ce, încearcă să le schimbe viaţa.

O poveste despre ce ţi se poate întâmpla dacă vrei să explorezi o casă veche şi descoperi un pergament străvechi, căruia trebuie să-i dai de capăt…

Titlul original: The Spiderwick Chronicles 1 – The field guide

Traducere de: Larisa Lungu

Număr de pagini: 101

Editura: RAO